Anul 1990 mi-a adus posibilitatea să iau cunoştinţă cu lumea nemiloasă.
Cinci ani mai târziu, toamna, tatăl meu mă învăţase să cânt la pian.
Peste alţi doi ani, părinţii mei s-au despărţit.
Când am împlinit vârsta de 9 ani, acordurile pianului au încetat să se mai audă.
La 11 ani m-am mutat în Bucureşti.
La 13 ani am început să iau lecţii de chitară.
La 15 ani, mi-am făcut o formaţie pop-rock.
La 17 ani, m-am mutat la Colegiul de Arte din Bucureşti.
La 19 ani, am participat la un concurs de talente.
La 21 de ani, am participat din nou…
În prezent, viaţa o tot ia din doi in doi, aşa cum a început 🙂
Mike's Blog 
ce frumos…o formatie. as vrea sa aud si eu cum suna:D